De cand au aparut conceptele de robot si/sau inteligenta artificiala, dincolo de scopurile pentru care sunt folosite si utilitatea practica de care dau dovada, inclusiv vorbind de uzualul si banalul PC sau telefon mobil (smartphone, pardon), oamenii au fost fascinati si in acelasi timp infricosati de posibilitatea acestora de a prelua controlul lumii.

Numeroase carti si filme/seriale SF au infatisat scenarii in care robotii capata un dram de constiinta si se revolta impotriva oamenilor sau pur si simplu nu mai raspund la comenzi, aplicand algoritmuri proprii in activitatea lor. Problema e ca aceste scenarii nu sunt deloc imposibile. Probabil ca va exista un moment in care omul de stiinta sau inventatorul vor fi orbiti de orgoliile profesionale si vor realiza irealizabilul si scenariile vor deveni realitate. Iar pentru oamenii invatati sa fie din ce in ce mai comozi, cu inteligente artificiale facand aproape totul in locul lor, s-ar putea sa fie prea tarziu si fatal.

De ce acest preambul? Tocmai am citit un articol care m-a cam infiorat si nu pot pune totul integral pe seama paranoiei. Mai exact, a fost patentata o inventie care permite vehiculelor ce beneficiaza de conducere automata – tot mai numeroase in ultima vreme – sa identifice in trafic un sofer/pilot de motocicleta in carne si oase si sa ia masurile de siguranta care se impun.

Cu alte cuvinte, intr-o lume a viitorului apropiat in care te urci in masina, selectezi (eventual vocal) traseul si te apuci de orice alta activitate decat de condus, aceasta lasand-o pe seama computerului masinii, tu si cei asemenea tie veti fi alertati cand in mers intalniti vehicule conduse de oameni, in stil traditional, iar computerul va sti sa se fereasca din calea acelora.

Inventia apartine, cui altcuiva, unuia dintre gigantii industriei computerelor, IBM, sistemul avand ca utilitate gestionarea si ghidarea automobilelor „self-driving”, cu scopul de a-l ajuta cu variabilele utilizatorilor in carne si oase, din trafic.

Deci lucrurile stau asa: pe strada se afla masini cu ‘self-driving’, care transmit mii de coordonate si informatii pe secunda, asezandu-se intr-o relatie armonioasa cu celelalte, prin intermediul unui server gigant, in trafic este o ordine suparatoare si o circulatie ideala, cand din spate apare OMUL! Si acesta nu se stie ce va face, ce decizie va lua, va depasi pe dreapta, va „uita” sa semnalizeze, va fi beat, fumat, va pune subit frana samd, dand peste cap toate calculele tuturor creierelor artificiale. Si atunci, haos pe pamant! Iar daca sunt mai multi si mai romani in trafic, nu vreau sa-mi imaginez la ce cazne ar fi pusa intreaga inteligenta artificiala.

Conducerea automata nu mai este science-fiction, dar exista voci destul de radicale care sustin ca acesta sa devina unicul tip de condus. Fireste, ca e o tampenie groaznica. Condusul automat ar trebui sa fie o optiune, o modalitate de setare atunci cand esti obosit sau simti ca nu esti in apele tale, nu o eradicare a factorului uman cu desavarsire. In orice caz, chiar daca aceasta ar fi nefericita finalitate (personal, nu cred, dar nu m-ar mira), va exista o perioada in care oamenii si robotii (ca termen general) vor imparti drumurile publice. De aceea, exista un mare interes in studiul comportamentelor interactionare si determinarea unor solutii de compromis care sa nu transforme o intentie buna (sa zicem) intr-un haos si o catastrofa.

Solutia propusa de IBM, denumita conform patentului ceva de genul „Modelarea sofatului autonom pentru integrarea vehiculelor controlate de om intr-o retea de vehicule controlate autonom” imagineaza o lume in care automobilele cu setare ‘self-driving’, beneficiare acestui sistem, sa poata detecta soferi/piloti umani si sa reactioneze in consecinta.

In privinta motociclistilor, lucrurile sunt si mai improbabile. Inchipuiti-va un motociclist, in principiu corect, cu respect fata de legea rutiera pe care o cunoaste, dar care isi cunoaste foarte bine aptitudinile sale si caracteristicile motocicletei sale Kawasaki Ninja ZX-10R. Va rula aproape de marginea benzii sau chiar pe marcaj, va rula cu o viteza ridicata si va frana scurt, avand si pe ce sistem de frane performant sa se bazeze, mai are si un pasager si n-are nici timp sa realizeze ca e inconjurat de personaje ca-n Wall-E, celebra animatie. Spre oroarea sistemelor de conducere automata, toate variabilele vor fi date peste cap, atat in raport cu motociclistul, cat si in raport cu celelalte masini, fie pe control uman, fie pe pilot automat. Sistemul propus de IBM se pare ca permite ca in timp relativ scurt sa inregistreze niste tipicuri si constante si din acel moment sa isi conformeze rularea in functie de acestea. Sau sa traga pe dreapta, pana cand haoticul si incalculabilul dispare…

Si asta pana cand inteligenta artificiala de pe automobile va ajunge acolo unde va considera ca elementele perturbatoare pe 2, 3 sau 4 roti trebuie sa dispara. Si de aici, desigur… incepe Terminator. Un scenariu negru, nu?

E drept, si motociclistii isi au robotii lor: Motobot de la Yamaha, Lorenzo de la Yamaha, viitor Ducati si asa mai departe. Motobot are alte treburi, fiind oricum destinat pistelor de competitie, dar n-ar strica sa trimita motociclistilor un frate mai mic si mai artagos.

Cu riscul de a parea depasit si demodat, mie nu-mi place directia spre care se indreapta aceasta tehnologie si cele aferente. Dincolo de orice temere, ca robotii s-ar apuca de chestii neplacute, dincolo de eventualele scenarii, unde mai e placerea condusului si a pilotatului?