In urma cu un an de zile, printre stirile site-ului ATVROM figura si o stire despre un proiect pus la punct de cativa studenti olandezi de la Universitatea Tehnologica din Eindhoven (Eindhoven University of Technology) inca din 2014 de concepere a unei motociclete touring electrice, cu care intentionau sa faca un ocol al pamantului in 80 de zile, inspirati de visul si opera lui Jules Verne.
Cea mai importanta parte a proiectului o reprezenta punerea la punct a unui battery pack de 28,5 kWh, care sa alimenteze motorul lui STORM Pulse pe parcursul a 380 de kilometri, una dintre cele mai mari autonomii pentru motocicletele electrice existente in prezent. La care se adauga faptul ca in 7-8 minute se inlocuieste acest battery-pack, iar incarcarea printr-un charger special dureaza cam 38-40 de minute pentru 80% din capacitate, deci probabil in jur de o ora pentru 100%. Ceea ce in peisajul vehiculelor electrice la acest moment, este pur si simplu fabulos.
Bazandu-se pe infrastructura punctelor de incarcare electrica existenta, dar si pe o retea de sustinatori ai proiectului – Grid STORM, echipa intentioneze sa demonstreze practic si extrem longevitatea prototipului cu care se mandreste. Grid STORM e constituita dintr-o serie de persoane fizice si persoane juridice (in special universitati si companii) entuziaste, care sprijina initiativele in domeniul emisiilor reduse sau zero si care participa benevol la acest proiect. De altfel, pe site-ul universitatii din Eindhoven exista si o sectiune speciala prin care oricine se poate inscrie si deveni parte a Grid STORM.
STORM World Tour, programat in acest an, ocazie ideala de a testa concret posibilitatile touring-ului electric, e in plina desfasurare, constituind totodata antrenamentul oficial (imprumutand termenul din fotbal si nu numai), in vederea participarii in 2017 la o cursa 80 Day Race, organizata de o entitate inspirata de asemenea de Jules Verne, ce promoveaza mijloacele de transport cu emisii zero.
Acum trebuie spus ca STORM World Tour in care sunt angrenate doua motociclete ale studentilor olandezi, a demarat efectiv in august si au de parcurs o serie de tari din 3 continente: Europa, America de Nord si Asia pe o ruta de 26.000 km, fiind programati 325 km/zi. La acest moment, “caravana” se afla in grafic, dupa ce au ajuns in America de Nord, in SUA, urmand ca in curand sa ajunga la New York, de unde vor zbura spre Europa, turneul incheiindu-se pe 2 noiembrie. Cea mai complicata parte, strabaterea Asiei, a ramas in spate. De acum, numai probleme insurmontabile mai pot afecta succesul turului.
Caci este realmente un succes. Studentii nu intentioneaza sa doboare vreun record, au avut loc traversari ale continentelor si in trecut, calare pe motociclete electrice, insa vor totodata sa promoveze deplasarea pe doua roti, fara emisii poluante.
Si am ajuns acolo unde doream. La o mica discutie despre viitorul motociclismului. Dupa o perioada de cateva luni de liniste relativa, foarte multe stiri au venit zilele trecute avand ca subiect reducerea (pana la zero) a emisiilor poluante si dezvoltarea segmentului motocicletelor electrice. Marea problema a acestor modele ramane autonomia unei incarcari de acumulatori, in acest moment fiind vorba de o medie de aproximativ 100-150 de kilometri, poate spre 200, in cazurile cele mai fericite. Imediat, dar strans legata, ar fi problema statiilor de incarcare. Benzinariile sunt la tot pasul, indiferent de tara, insa punctele de reincarcare a bateriilor electrice sunt foarte rare, cele mai multe fiind grupate doar in tari foarte dezvoltate.
Am citit, astfel, fara o ordine cronologica anume, despre initiativa landurilor germane de a interzice pana in 2030 orice vehicul cu motor cu combustie, indiferent cat de putin ar polua, apoi am citit despre masurile luate de britanici, de subventionare serioasa la achizitia de modele electrice de motociclete, au urmat doua stiri cu acelasi continut, dar protagonisti diferiti, anume cooperarea Honda – Yamaha si Suzuki – Toyota in dezvoltarea tehnologiilor si modelelor electrice (durerea mare ar fi autonomia acumulatorilor, fireste), plus cateva lansari de modele 2017 ale unor producatori diferiti, din pacate fara sa rupa gura in privinta autonomiei.
Mai mult ca sigur ca in anumite parti ale lumii, intr-un viitor nu prea indepartat, motoarele cu aprindere interna vor mai fi vazute doar la muzeu, prevalenta fiind a motocicletelor electrice. Probabil ca e o chestiune de timp sa se rezolve atat problema autonomiei, cat si cea a centrelor de reincarcare. Posibil a unei reincarcari foarte rapide, tehnologia e in plin avant. Si iata, ca pe tot acest fond, apar niste studenti inimosi, care in mai putin de doi ani pun la punct un model cu o autonomie uriasa (aproape 400 km inseamna ceva pentru cei mai multi utilizatori) si cu care fac si ocolul lumii. Plus o echipa de voluntari in spate, care sa ii sustina.
Si care e cheia? Se pare ca acele pachete de acumulatori schimbabili (tineti minte scuterul Gogoro?), care reduc macar dependenta de centre de reincarcare foarte dese. Yamaha a dezvoltat treaba asta in conceptele sale PES1 si PED1, iar Honda s-a aliat cu ei. Nu stiu si poate nici nu are importanta daca s-au pus pe treaba dupa ce niste “amatori” au demonstrat ca se poate sau pur si simplu asa a fost sa fie (desi cu valul recent de care vorbeam, nu prea cred in coincidente), insa e clar ca se pot face lucruri mult mai bune punandu-se la lucru departamentele intregi de R & D ale producatorilor japonezi, cu infinit mai multe resurse decat o mana de 30 de studenti olandezi geniali.
Nu ma omor dupa modelele electrice, e clar ca mi-ar lipsi mirosul de benzina si zgomotul de motor nervos, insa lucrurile intra in linie dreapta implacabil si asta e viitorul, fie ca ne convine sau nu. Insa chiar daca nu ne convine, evolutia asta e foarte interesant de urmarit. Probabil ca acum traim o antichitate a acestui proces evolutiv, pe care il vor folosi ca atare nepotii nostri.
Intreg turul a fost filmat pana acum (si de aici inainte), puteti urmari filmele pe canalul Youtube STORM Eindhoven aici.
