Odata cu miscarile legislative ale parlamentelor din Germania si Olanda, puse pe interzis orice motor cu combustie interna imediat de pe 1 ianuarie 2030 (iar olandezii chiar din 2025), miscari ce se vor impune rapid si in restul UE, asa cum o arata precedentul si logica, si-si inchipuie jurnalistii de la Der Spiegel, problema energiilor alternative in industria auto-moto agita foarte mult spiritele.

Si fix din Germania vine o idee, o alternativa mai degraba, de reducere a emisiilor si consum mai mic de combustibil, in timp ce puterea creste, iar totul se intampla cu ajutorul… apei. Sigur, e o distanta intre legenda (habar n-am daca e adevarat, pana la urma) inventarii de catre un roman a motorului cu apa si solutia gasita de Bosch, asa cum imi place mie, tinand de inginerie si mecanica pura.

Chiar daca demonstratia a fost facuta intr-un automobil BMW sport, cu sase cilindri, cei de la Motorrad au un obicei bine sedimentat, prin care aduc toate inovatiile din industria auto si in motociclism (bineinteles, alea care se potrivesc). Asa ca e bine de stiut, caci in curand o sa vuiasca presa de specialitate si internetul, iar eu o sa spun calm si senin: “v-am zis eu? ia uitati-va in octombrie 2016”.

Buuuun. Bosch a pornit de la premisa corecta fizic si chimic potrivit careia benzina/motorina, aerul, focul si apa nu se amesteca, insa tot au realizat ceva magic. Au vazut ca daca se pulverizeaza o ceata foarte fina de apa in porturile motorului cu sase cilindri al unui BMW de productie (da, ORICARE!), creste puterea de iesire, scade consumul de combustibil si asigura emisii mult mai scazute. Caci spun cei de la Bosch, chiar si in cele mai moderne motoare, o multime de combustibil este utilizat de fapt sa raceasca parti ale motorului, mai degraba decat sa participe la livrarea de putere integral, mai ales la viteze mari sau perioade lungi de utilizare sustinuta.

Si pentru ca vorbeam mai sus despre Motorrad, cei de la Bosch spun ca inca tehnologia este mult mai eficienta la reducerea consumului in privinta motoarelor cu trei si patru cilindri, iar in conditiile vitrege ale ralierii la noile norme de emisii Euro4, mai multe modele de motociclete vor disparea, cel putin din Europa, aceasta tehnologie ar putea sa faca minuni. Si Bosch mai spune ca au ales varianta unui port-injector care sa stropeasca direct sistemul de injectie, deoarece costa si mai putin, facand din aceasta tehnologie “adecvata pentru productia pe scara larga si pentru mai multe segmente de vehicule”.

Waterboost, asa cum se intituleaza sistemul inovator, poate creste puterea motorului cu pana la 5 procente, fara sa creasca si cilindree-ul sau in cazul motoarelor cu inductie fortata, presiunea fluxului de aer. Nu numai ca se reduce temperatura partilor motorului, dar reduce si temperatura mixturii combustibil-aer, ceea ce duce la o aprindere mai rapida si o performanta crescuta.

Mai mult, se realizeaza o economie de 13% prin Waterboost, in timpul accelerarilor sau a deplasarilor indelungate pe autostrazi, cu functionare sustinuta constanta sau variabila a motorului. Bosch spune ca apa distilata (un rezervor de 5 litri poate pulveriza apa distilata pe o distanta de 3.000 km) face treaba a ceea ce sustin ca in unele cazuri ar fi treaba a 20% din benzina/motorina din rezervor. 15-20% mai putini bani? Nimic de adaugat aici, cred.

Deoarece intregul proces de ardere are loc la o temperatura mai scazuta si intr-un mode mai eficient, cu un raport de compresie mai mare, pana la 4 procente dioxid de carbon se elimina prin evacuare. Desigur, 4% poate fi privit ca un procent mic, dar e un inceput.

In orice caz, Dr. Rolf Bulander (truditor la Bosch) spune ca acest sistem demonstreaza ca pana va disparea “motorul cu ardere mai are inca cateva trucuri in maneca”. Sigur ca da, se ocupa nemtii de ele, fara dubii. Insa pentru o scurta vreme, cam de vreo 13-14 ani, apoi guvernul va pune direct furtunul pe astfel de motoare, nu un injector cu stropire fina.

_____

Bancul respectiv, vechi de prin anii ’80, de cand URSS se indeletnicea cu ocuparea Afghanistanului, cam ce fac SUA in prezent, era ceva de genul: Concurs international de tancuri. Se prezinta tancul englez: putem urca pe inaltimi cu unghi de aproape 90 de grade. Rumoare, nedumerire. Incepe sa urce pe un perete aproape drept de stanca, gratie unor senile cu ventuze speciale. Aplauze si ovatii.

Americanii prezinta tancul ce poate sta si 24 de ore sub apa. WOW! Il pun la incercare, dupa o zi il scot si era perfect uscat in interior, toata lumea ok. Din nou aplauze.

Apar sovieticii: avem un tanc cu motor pe baza de apa, plus silentios. Ah, asa ceva nu e posibil. Ba da. Incep sa-l manevreze, se comporta exact ca un tanc normal. Trage, se deplaseaza, ma rog, totul ok. Juriul, impresionat, vrea sa vada si motorul. Se duc la tanc, ridica „capota”, cand colo o maneta centrala cu doua parghii perpendiculare pe care le impingeau in sens de rotatie doi afghani ce mormaiau: apaaaa, apaaaa, apaaa va rog!