Artem Smirnov si Vladimir Panchenko, adica un belarus si un ucrainian si-au unit eforturile, realizand un concept denumit Samurai, o motocicleta cu un design simplu, care insa ascunde o intreaga filosofie sau mai bine spus, design-ul reprezinta ilustrarea filosofiei Zen. Intr-un mod relativ curios, cei doi nici macar nu au legatura cu lumea motocicletelor, ei fiind designeri industriali specializati pana acum in industria automobilelor.

Motocicleta Samurai, acest concept, spuneam ca are un punct de plecare interesant: de ce motocicletele japoneze nu sunt conforme cu principiile traditionale ale esteticii Zen. In fine, e putin mai complicat de explicat ce inseamna estetica Zen, dar in mare inseamna ca se pleaca de la principiile filosofice si se „traduc” vizual.

De fapt, design-ul traditional japonez se bazeaza pe sapte principii estetice Zen. Simplitatea si departarea de dezordine. Dinamica si echilibrul in asimetrie. Naturalete si absenta artificialului si prefacatoriei. Subtilitate. Libertatea si distanta de rutina. Energia calma. Austeritatea. Si aici ar fi de detaliat multe. Insa filosofia e deosebita si frumoasa, iar ea a dus la o estetica populara si familiara, care apare de la arta, pana in cea mai neasteptata disciplina, trecand prin arhitectura, design interior, produse alimentare sau muzica.

Intrebarea se pune daca ceea ce produc marii constructori japonezi in acest moment se mai circumcide filosofiei traditionale Zen si cat mai e tributar acesteia macar in forma, ca design. Si de aici, deci, cei doi pleaca in realizarea acestui concept. Caci ideea este sa se creeze o motocicleta, iar aceasta sa arate a ceva japonez. Conceptul Samurai se inspira totodata din origami, robotica, anime, intr-o dorinta nebuna sa fie ceva cu totul nipon.

Va fi vreodata produs acest concept? Mi-e teama ca nu. Poate ca vreodata sa devina o sursa de inspiratie, dar e greu de crezut ca va iesi din acest statut de concept. Asa ca nu e cazul sa intram in critici privind austeritatea extrema, lipsa de confort, ba chiar pozitia total neprietenoasa a genunchilor in raport cu rezervorul si multe altele. Sa admiram conceptul Samurai doar ca pe un obiect de arta, asadar.

Ies in evidenta in primul rand liniile simple, drepte, in contrast total cu curbele voluptoase ale motocicletelor italiene. Cu toate acestea, nu lipseste forma aerodinamica si nu lipsesc nici finisajele interesante fata, spate si corp. Sau un bord electronic construit tripla clema. In schimb, profilul sau tradeaza mai degraba un propulsor electric, macar din faptul ca nu exista evacuare sau controale de picior. Si in profil apare destul de subtire, zvelt si simplist, in acelasi timp si de mare efect. Saua nu apare a fi una de touring, de fapt apare a fi aproape incomoda (am aratat mai sus de ce).

Foarte interesant e altceva. Este genul de concept care „se deschide” cu cat il privesti mai atent si pare ca incepi sa intelegi niste lucruri simple si pline de efect. La prima vedere apare ca o motocicleta ciudata, ca sa folosesc un termen elegant. Genul de concept facut din plictiseala sau ca urmare a unor viziuni. Numai ca o privire mai atenta si tot mai atenta releva lucrurile de care vorbeam mai sus.

Si atunci vine instinctiv intrebarea: cei patru giganti japonezi, Honda, Yamaha, Suzuki si Kawasaki nu ar trebui sa mediteze putin asupra patrimoniului traditional bogat din Japonia si perspectivele pe care le poate oferi acesta? Sigur, in prezentarile de piata ale modelelor, de-a lungul vremii, cei patru au invocat deseori patrimoniul spiritual japonez si influentele traditionale, dar oare de cate ori s-au potrivit vorbele cu imaginile?

Hai sa-l mai admiram inca o data pe Samurai… Si am uitat sa mentionez: are si atas!