Dupa trei runde de licitatii controversate si istovitoare, EBR a fost cumparat la inceputul anului de catre firma specializata in lichidari si vanzari de active Liquid Asset Partners pentru suma de 2,65 milioane dolari, iar cei doi asociati, tata si fiu, anunta ca isi doresc din suflet ca productia de motociclete EBR sa continue.

Povestea EBR a fost destul de tumultuoasa si incalcita, la fel ca si povestea precedentei companii a lui Erik Buell, Buell Motor Company si culmea, au un punct comun tocmai in noii proprietari de acum, Liquid Asset Partners. Dupa ce Harley-Davidson, proprietarii Buell Motor Company au inchis-o, cei care s-au ocupat de lichidarea BMC au fost tocmai fericitii proprietari de acum.

Inapoi la EBR. Dupa ce in aprilie 2015 s-au declarat in incapacitate de plata, au declansat in instanta procedura de faliment prin intermediul Chapter 128 (legislatie speciala privind insolventa si falimentul) urmarind gasirea unui cumparator care sa tina compania pe linia de plutire si evitarea “dezmembrarii” societatii falimentare. Imediat, pe fir a intrat compania indiana Hero Motor care in calitate de actionar important (cu o cota de 49% din actiuni), se parea ca va prelua muribunda EBR, speculatii intretinute in special de presa din Asia, pe marginea potentei financiare a indienilor, evident. De fapt, intre Hero si EBR a existat un parteneriat prin care indienii sustineau financiar “aventurile” creative ale lui Erik Buell, primind in schimb know-how si asistenta tehnologica pentru proiectarea si dezvoltarea unor modele proprii de motociclete.

In realitate, indienii de la Hero Motor au salvat ceea ce puteau sa mai salveze in fata iuresului creditorilor, securizandu-si investitiile si proiectele comune, astfel ca au achitat in instanta foarte rapid suma de 2,8 milioane dolari pentru a obtine active corporale si necorpoale care provin din consultanta EBR. Toate acestea au fost parafate sub forma unei intelegeri, prin care Hero primea aceste active (evident, cu scopul consolidarii diviziilor de cercetare, proiectare si dezvoltare, dar si in grabirea si finalizarea proiectelor incepute cu EBR, de data asta “in-the-house”), renuntand in schimb la inscrierea masei credale si la orice pretentii financiare impotriva EBR. S-a ridicat atunci intrebarea “de ce nu au preluat intreaga companie?” iar raspunsurile au venit in forme diverse. De fapt, Hero a actionat pragmatic, in spiritul afacerilor, interesul primar al constructorului indian fiind protejarea activelor proprii sau co-activelor in privinta tehnologiei, astfel incat concurenta sau oricare tert care finalizeaza cumpararea integrala a EBR sa nu beneficieze de aspectele valoroase ale companiei. Cu alte cuvinte, Hero s-a oprit asupra a ceea ce prezinta potential si ce-i foloseste, fara sa se mai lege la cap cu alte parti inutile.

Mai departe, “resturile” activelor EBR au ramas de vanzare, urmand ca instanta sa stabileasca o licitatie prin care acestea sa fie valorificate. In prima faza, o oarecare companie Atlantic Metals Group LLC din New Jersey a castigat licitatia, insa deoarece Bruce Belfer, CEO-ul acestei firme nu a fost in stare sa plateasca in termen suma de 2,5 milioane de dolari, s-a trecut la repetarea licitatiei. Pana cand castiagatorii au fost declarati Liquid Asset Partners.

De aici inainte, lucrurile iau o intorsatura tare interesanta. De regula, astfel de firme specializate in lichidari si tranzactii de active fac din aceste achizitii niste afaceri. Practic, cumpara (castiga la licitatie) o societate aflata intr-o situatie limita, ca apoi sa o vanda mai departe unor investitori interesati in preluarea societatii respective, modalitatile fiind diferite, dupa caz. Evident, tranzactia aducand profit. Astfel, cumparatorii care doresc sa ramana anonimi, mandateaza societatea respectiva in legaturile cu tertii, astfel incat cei mai multi sa aiba senzatia ca relationeaza cu adevaratul proprietar. In alte situatii, cumparatorii se dezvaluie fara nici o problema, ceea ce ramane secret fiind conditiile tranzactiei. In unele cazuri, participarea firmei de lichidari la licitatii este comandata de catre potentialul investitor, care aparent nu are nici un interes si vreo legatura. Situatiile sunt complexe si numeroase, dar in principal cam despre asta e vorba in privinta lichidatorilor.

Asadar, situatia EBR a fost stabilizata doar prin prisma trecerii de etapa licitatiei, a satisfacerii unor categorii de creditori (in primul rand proprii angajati, garantii, avocatii, expertii si, bineinteles, curtea prin cheltuielile de judecata, apoi cei care au garantii samd) si linistirii lucrurilor in aceasta privinta. Mai departe, insa, concret ce se va intampla cu constructorul de motociclete, ramane de vazut.

Liquid Asset Partners apartine familiei Melvin, tata si fiu (acesta din urma si CEO-ul societatii): Bill Melvin sr. si Bill Melvin jr. iubitori de motociclete; cel putin Bill jr. sustine ca s-a urcat pe motocicleta de cand avea patru ani si ca aceasta e o pasiune nestinsa pentru el.

In acest moment si in acela in care vor citi ce declara Bill Melvin jr., probabil ca optimismul fanilor EBR va creste, vazand cu ochii: “Speram sa gasim un cumparator care are o buna experienta, capacitate financiara si mai ales dorinta de a continua productia de motociclete EBR pentru multi ani de acum inainte. Achizitia noastra asta a urmarit, in primul rand”.

Dar in ziua licitatiei, imediat dupa finalizarea ei, Bill Melvin jr.declara un pic altceva pentru cotidianul Milwaukee Journal Sentinel: “Nu ne vom apuca sa producem motociclete sub numele Liquid Asset, evident, dar vom lucra impreuna la un plan de productie, impreuna cu echipa care a avut odinioara succes”.

Sigur ca oricat de mare ar fi pasiunea pentru motociclete, nu o sa ii vedem pe cei doi Melvin, tata si fiu, dezbracandu-si costumele sa-si traga salopetele, dar sincer, mie imi pare o achizitie in numele altuia, cum analizam mai sus si tare mare e curiozitatea de a descoperi cine este.

Bruce Belfer, patronul perdant al Atlantic Metal si fara resursele necesare la momentul castigarii licitatiei, tot mare pasionat de motociclete, declara ca intentioneaza sa relanseze productia de motociclete. Chiar daca a sa companie nu avea legatura cu producerea de motociclete, fiind specializata pe reciclarea metalului, parca tot exista ceva conexiuni tehnologice si de productie, fata de un birou de lichidari.

In plus, Erik Buell va fi din nou in actiune. Belfer intentiona sa-l pastreze cappo in afacerea cu motociclete, surse informate sustin ca si in cazul noilor proprietari, exista o conventie potrivit careia Buell va fi in continuare omul din fruntea EBR, oricare ar fi acei noi proprietari. Gurile rele sustin ca ambitiile sale in anumite proiecte, poate nu foarte inspirate, au determinat problemele si cand exista BMC, dar si in era EBR.

Lucrurile sunt departe de a fi clare si frumoase precum declaratiile optimiste de mai sus. Personal, pentru mine e inca in ceata miscarea Hero Motor si nu as fi deloc surprins sa aflu ca Liquid Asset Partners a actionat in numele grupului indian. De ce? Ar fi cateva motive, insa nu acum le voi insira, fie si deoarece deja cred ca intervine sindromul “tl;dr” (too long; didn’t read – prea lung, n-am citit).

Oricum, pana cand EBR va reincepe productia primei motociclete, cu siguranta ca vom mai avea stiri de disecat pe tema asta, unele poate foarte surprinzatoare.

P.S. desi ar parea o gluma facuta de ceva fani ai teoriei conspirationiste, acesta chiar este logo-ul companiei de lichidari Liquid Asset Partners. In plus, merita mentionate proiectele anterioare din portofoliul companiei: Walmart, Harley-Davidson, Buell Motorcycle Company, KK Motorcycle Supply, Howard Johnson, American Ironhorse, Dillard’s, Wells Fargo, Kmart, JPMorgan Chase.