Oficial, anul 2016 MotoGP a inceput, chiar daca deocamdata a fost vorba de primul test, in Malaezia, la Sepang International Circuit si se pot trage cateva concluzii preliminarii la capatul a trei zile de testare. Iar concluziile se pot clasifica frumos intre feedback-ul privind noile anvelope Michelin, plus noile electronice ale soft-ului unitar, principalele modificari din acest sezon si comportamentul echipelor si pilotilor la testari. Asadar, sa le luam pe rand.
Michelin
Temerile se pare ca au fost complet nefondate. In primul rand, anvelopele fata care la Valencia si Jerez au cauzat multe accidentari au fost inlocuite cu nu mai putin de cinci tipuri diferite, variind constructia si structura, care s-au comportat chiar bine. In al doilea rand, daca la inceput pilotii au acuzat o oarecare lipsa de stabilitate, anvelopele Michelin au compensat printr-o mare predictibilitate si au inceput sa fie “simtite” de catre acestia in mod optim. Trecerea de la Bridgestone nu avea sa fie usoara si nici brusca, fireste.
Dar problemele sunt departe de a fi complet rezolvate. In virajul al 5-lea, marcat de un cot imens si deschis, marti au fost doua accidente descrise ca stranii. Casey Stoner insusi a declarat ca acolo a sesizat un comportament putin mai nervos al motocicletei, in special in partea din fata, unde ar fi trebuit sa simta o franare, iar masinaria s-a resimtit mai usoara.
Au fost probleme si la anvelopa spate, care in cazul lui Loris Baz, pur si simplu a cedat, e drept, la o viteza uriasa, de 290 km/h. Analiza facuta la Clermont Ferrand, la sediul Michelin, in Franta, a aratat exact ce a afirmat si Baz, ca a folosit un cauciuc soft intr-un puseu de viteza imensa. In plus, in Moto2 nu se solicita senzori de presiune in anvelope, ca in MotoGP. Deci cumva, vina se imparte.
Din punctul de vedere al durabilitatii, Bradley Smith a declarat ca a testat 20 de ture complete pe circuitul Sepang, ca o simulare, iar dupa 12 ture solide, a simtit ca anvelopa Michelin s-a inmuiat si a devenit mai stabila. Prin comparatie, Bridgestone devenea stabila in cinci, sase ture, deci e bine de retinut.
In concluzie, pilotii vor trebui sa stapaneasca foarte bine comportamentul anvelopelor, care se arata a fi definitoriu in alcatuirea ierarhiilor in curse. Pentru unii va fi dificil sa mentina un ritm intens si la final sa se afle pe podium, in timp ce pentru altii va fi o explozie de final, daca vor sti sa isi menajeze anvelopele cu grija.
Electronicele
Si in acest caz, depinde pe cine abordezi. Yamaha va spune ca merge, fara sa fie entuziasm sau iritare, Suzuki si Ducati vor afirma incantarea deplina. La polul opus, pentru Honda si Aprilia, noul soft e o abominatie. Usor de inteles, in conditiile in care inainte de impunerea software-ului unic Marelli, motocicletele lor erau impanzite de sisteme electronice complexe (desi nu e clar cat de utile, in complexitatea lor).
Aproape fiecare echipa a avut probleme cu controlul tractiunii si iesirea din viraje si in special cu frana de motor, pilotii avand de furca in controlul motocicletelor. Insa fabricile care au avut si depasit cele mai putine probleme, au fost acelea care au oferit cea mai lesnicioasa livrare de putere. De asemenea, sunt aceleasi fabrici care au dotat cel mai bine software-ul din echipele lor din Open class, in 2014 si 2015 si acum culeg roadele. E vorba, desigur de Yamaha si Ducati, care au oferit mult ajutor echipelor din Open class si au inteles cum functioneaza acest software de vreo doi ani.
Movistar Yamaha
Lorenzo si-a petrecut anul 2015 spunandu-le jurnalistilor ca in opinia sa, este cel mai rapid pilot din grila. Si cel mai robotic, am adauga. Si lumea ii intampina declaratiile cu scepticism si amuzament, mai ales in perioadele lungi in care colegul Rossi era in fruntea clasamentului. Ei bine, la finalul primelor testari din 2016, pare ca a fost uitat in priza in tot acest rastimp, fiind fara nici un fel de indoiala cel mai rapid pilot (coborand intr-una din zilele de testari sub 2 minute pe tur).
Nu, nu a fost uitat in priza, nici nu a intrat intr-o bucla comprimata a timpului, ca sa creada ca saptamana trecuta sau acum doua saptamani s-a terminat sezonul, dovada ca stilul lui de pilotat arata ca e practic cel mai bine adaptat pilot la noile modificari din regulament, din toata haita. Stapaneste bine noile electronice si stie sa se bazeze pe calitatile noilor gume Michelin, dominand cu o maniera lina si neteda, fluenta fiecare viraj, stiind sa se foloseasca de marginea anvelopei sau sa utilizeze acceleratia acolo unde ceilalti inca au sincope.
Yamaha mai are si un alt avantaj, ce-i drept. M1 are un motor prietenos si o manevrabilitate ridicata, astfel incat nu trebuie sa faca exces in apelul la electronice. Iar 2016 M1 a iesit din fabrica cu testarile de acolo inca facute privind anvelopele Michelin. Sigur, nici modelul 2015 pe care au alergat Lorenzo si Rossi si pe care-l mostenesc acum cei din Tech3 nu a avut vreo problema cu aceste anvelope.
Rossi a parut ca isi are locul doi asigurat in acest sezon, insa cine crede in aceasta aparenta, va avea surprize, deoarece italianul e foarte imprevizibil, uns cu toate alifiile si mai are un cuvant greu de spus. Nu mai amintim de perioadele de cadere ale colegului spaniol. Si oricum, Rossi a parut la Sepang ca e mai preocupat sa-si faca temele si sa inteleaga noile schimbari, decat sa arate chiar tot ce poate.
In alta ordine de idei, cu siguranta ca in urmatoarele testari lucrurile vor sta aproximativ asa, dar abia asteptam inceperea propriu-zisa a sezonului, ca sa urmarim ce abordare va avea in lumina evenimentelor de la sfarsitul sezonului trecut. E un razboi in toata regula cu Marquez si e foarte posibil ca pana acum sa nu fi vazut decat o parte.
Cealalta echipa Yamaha, Monster Tech3, va fi interesant de urmarit in acest sezon. Am mentionat mai sus ca mostenesc modelele de mare succes ale anului 2015, iar premisele sunt interesante. Pol Espargaro munceste si lupta tot mai mult, in ritmul sau, in timp ce Smith e mult mai imprevizibil, dovada ca a fost singurul pilot care a facut o simulare de cursa in 20 de tururi, la Sepang, Imprevizibil, deoarece aceasta era o atitudine de baiat muncitor, metodic, in timp ce el e genul care munceste inteligent, fara genul asta de “excese” si care cauta solutii gandind, nu trudind.
Repsol Honda
Lucrurile nu se leaga nici anul asta, pana acum, pentru Honda si pare ca trufia puterii nemasurate se afla la momentul platii acum. Acum se pare ca s-a intrat si intr-un cerc vicios: noul software unificat ar trebui sa mai reduca puterea aia uriasa, dar inca nu se pupa cu ansamblul de livreaza milioane de cai putere; sistemul unificat ar trebui sa duca la reducerea influentei electronicelor, insa asta ar insemna ca aceste milioane de cai putere sa scape din haturi. Poate ar ajuta o abordare inversa sau o alta abordare, de ce numai sa umbli la electronice sa reglezi puterea motocicletei?
Nu vreau sa ma gandesc la ce atmosfera este in echipa Repsol, atat Pedrosa, cat si Marquez facand niste afirmatii aproape scrasnite, care se vor diplomatice, cica.
“Cred ca pierdem peste tot si undeva e o mare problema, gandind tehnic. Iar in privinta schimbarilor, sunt atat de multe lucruri diferite pe motocicleta, nu numai motorul, dar si anvelopele si electronicele” spune Dani Pedrosa. Deci, treaba e pe minus, pe toata linia. Nimic nu e ok, daca pana acum sacaia doar motorul, acum iata cate probleme se mai adauga.
“A fost putin mai usor sa tin ritmul, dar oricum ne luptam si suntem departe fata de unde vrem sa fim. Problema mea e legata de electronice, suntem prea departe de nivelul la care am vrea sa fim”, a adaugat si Marquez. Si atentie, amandoi au in vedere modelul 2016. Caci intrebarea ce-mi vine: bun, un an s-a irosit, mai ca operatia lui Dani, mai ca cearta cu Rossi, dar e clar ca a fost o buba mare, atata timp cat victoriile lui Marquez sunt aproximativ egale ca numar cu accidentarile, asa ca de ce s-a insistat pe un monstru de putere si in acest an, mai ales in context de modificari pe la anvelope, pe la electronice? Nu se putea gasi o solutie cu un model mai prietenos?
Ducati Desmosedici
Ducati a reprezentat, ca parere personala, nebuloasa testarilor de la Sepang. Desigur, e prematur sa dezvolt o concluzie si sa judec ce s-a intamplat ca o teorie, dar a fost foarte ciudat sa vezi pilotul de testari, nou (re)venit la Desmodici ca se descurca mult mai bine decat pilotii de fabrica. Si mai ciudat a fost sa vezi la un moment dat ca acestia au fost net depasiti de Petrucci, Redding si Barbera. Bun, se poate aduce ca argument faptul ca Iannone si Dovizioso au fost mult mai preocupati sa observe si sa inteleaga comportamentul motocicletelor lor, decat sa se comporte ca intr-o cursa adevarata, dar tot ramane ceva in aer, macar cand privesti spre Yamaha.
Pe de alta parte, fanii Ducati pot rasufla cumva usurati, motocicleta GP16 se poate bate de la egal la egal cu Yamaha si Honda. Daca un pilot retras, care nu a avut de mai bine de un an treaba in MotoGP, nu a mai pilotat in vreo competitie serioasa de cateva luni, a reusit sa piloteze imperial in testari, atunci exista doua semne bune: cand cei doi, Iannone si Dovizioso isi vor inceta studiul, vor sti ca vor avea pe ce sa bazeze si ca Ducati se poate baza pe un excelent prospect. Acum serios, poate e in sfarsit momentul ca italienii sa dea lovitura.
Ecstar Suzuki
La Suzuki, sperantele au renascut, noul motor e tot ceea ce-si doreau Maverick Vinales si Aleix Espargaro, dupa un an de frustrari. Deocamdata, motorul 2016 a fost instalat in ultima zi pe sasiul modelului 2015 si Espargaro nu a facut altceva decat pura testare, fara vreun alt interes in scoaterea unor timpi favorabili.
Probabil ca noul model 2016, ale carui imagini au fost publicate de Suzuki zilele trecute, va fi functional in urmatoarele runde de testari de la Philip Island sau Qatar, insa cert este ca mai e mult de munca si anumite semne arata ca nu va fi deloc usor. Totusi, noua cutie de viteze seamless care va oferi mai multa putere, va putea oferi oportunitatea echipei de a incerca sa le complice viata pe piste celor de la Yamaha si Honda.
Ciudate sunt opiniile cumva divergente de pareri ale celor doi piloti, caci lui Vinales i se pare ca 2016 Suzuki GSX-RR puncteaza la putere, in schimb mult-apreciata agilitate si manevrabilitate a modelului 2015 nu se mai regaseste pe noul model. Espargaro afirma surprinzator ca l-a impresionat manevrabilitatea modelului 2016, insa sufera in continuare la putere si acceleratie.
Pana se pun de acord si se va vedea asta si concret, pe pista, cum spuneam, mai e mult pana departe si pana la revirimentul Suzuki, atat de asteptat.
Gresini Aprilia
Asa cum se anuntase in urma cu o saptamana, Aprilia a fost nevoita sa isi reconfigureze programul si sa sara etapa testelor de la Sepang, noul model RS-GP 16 avand o serie de lucruri de pus la punct. Stefan Bradl si Alvaro Bautista de la echipa Gresini Racing Aprilia au facut cunostinta la sfarsitul anului cu anvelopele Michelin si cu noul software, iar acum asteapta venirea noului prototip construit de Romano Albesiano. La testele din Spania au fost amandoi la coada clasamentului, dar asta nu inseamna neaparat ceva ingrijorator, toata lumea asteptand sa vada noul model pe pista cat mai repede, iar asta se va intampla abia la Qatar (alaturi de o testare pe un circuit privat italian).
Urmatoarele teste oficiale MotoGP vor avea loc peste doua saptamani in Australia, la Philip Island, intre 17 si 19 februarie, urmate de ultima sesiune de teste, chiar in Qatar, locul unde va incepe sezonul de curse cu prima etapa din 17 martie, pe circuitul Losail. Vor fi interesante si testele urmatoare, acolo unde se vor mai regla niste “suruburi” si vom vedea ce progrese s-au mai inregistrat, in special in aspectele deficitare ale unor echipe, asa cum am aratat mai sus.
Fotografii: Aprilia, Ducati, HRC, Suzuki, & Yamaha