Pentru ca in acest week-end e programata a doua etapa MotoGP, cea din Argentina si pentru ca mai era vorba si de suspiciunile semnarii unui contract intre campionul en-titre Jorge Lorenzo si Ducati, ma gandeam sa scriu un soi de avanpremiera a etapei. Numai ca, intre timp, am descoperit ceva mult mai interesant si sper ca va fi cel putin la fel de interesant si pentru cititori.
E vorba despre energia alternativa. Desigur, cine aude aceasta sintagma, in contextul industriei moto-powersports, se gandeste imediat si involuntar la motociclete/scutere/ATV-uri electrice, de fapt alimentate de un motor electric si cu o baterie care-l pune in miscare.
Exista o preocupare destul de extinsa in acest segment, exista companii specializate precum Zero, Brammo (recent preluata de Polaris, via Victory) sau Energica, dar si o serie de companii mici si mijlocii care ne tot impresioneaza periodic cu inventiile lor sau cu realizarile in nesfarsita cursa pentru obtinerea unei autonomii cat mai largite. Insa exista si marii jucatori din industria traditionala, care dezvolta de cativa ani o serie de modele, cu un mai mare sau mai discret succes, precum KTM (Freeride), BMW (C-Evolution scuter sau S1000RR concept), Harley-Davidson (cu celebrul proiect LiveWire), Can-Am sau Polaris (cu modelele lor de ATV-uri/UTV-uri electrice), plus constructorii japonezi. Yamaha a anuntat si aratat deja conceptele PES, Honda la fel cu noul e-Cub, chiar si Kawasaki are un concept denumit J, toate modele care au mari sanse sa prinda productia in curand.
Din toata lista lipseste un constructor important: Suzuki. Suzuki nu a anuntat pana acum vreun model electric de motocicleta sau scuter (sau ATV), nu au fost interceptate documente depuse la institutiti de stat (gen oficiul pentru brevete si marci), nu s-a vorbit nici despre asa ceva. Insa Suzuki exista in joc, in ceea ce se numeste energia alternativa. Pe la inceputul anului s-a vorbit mult despre intentiile companiei din Hamamatsu de a dezvolta o motocicleta pe baza motorizarii cu hidrogen, mai concret cu asa numitele hydrogen fuell-cell.
Conceptul a ridicat sprancene a uimire, unele webzine-uri n-au considerat stirea serioasa nici pana acum (ca abia azi e 1 aprilie), insa planurile actuale ale Suzuki, va asigur, sunt cu mult mai interesante si surprinzatoare. Da, e 1 aprilie, insa stirea e mai mult decat serioasa si am si verificat pana la un punct veridicitatea datelor.
Despre ce e vorba? Profesorul de biologie al Universitatii Dundee din Scotia a publicat recent o lucrare foarte interesanta: “Biomineralizarea fungica a magneziului ca noua sursa pentru materialele electrochimice” (o traducere cum cred ca m-am priceput a ‘Fungal Biomineralization of Manganese as a Novel Source of Electrochemical Materials’), in care descrie tehnica de producere a materialelor electrochimice utilizate in bateriile reincarcabile, pornind de la mucegaiul painii rosii, Neurospora Crassa.
Nu ca nu m-as pricepe (de fapt, chiar nu ma pricep), dar e foarte complicat procesul fie si de citit, daramite de explicat si aici avem alte treburi decat biologie, insa apar cateva pasaje interesante. Cercetatorii au combinat ciuperca cu uree si clorura de mangan si au urmarit ce s-a intamplat. Combinatia acestor substante a condus la un produs “biomineralizat”, care a fost ulterior supus unui tratament termic intens. A rezultat un amestec de biomasa carbonizata si oxizi de mangan. Inainte de a incepe sa va pierd, sa vedem concluzia “aceste produse au proprietati electrochimice ideale in utilizarea bateriilor lithium-ion. Compozitia carbonizata fungica biomasa-mineral care a rezultat, s-a dovedit ca retine 90% din capacitatea sa, chiar si dupa 200 cicluri de reincarcare, ceea ce face o tinta ideala in utilizarea pentru bateriile reincarcabile”. Cine e de profesie, intelege aceste reactii sau pur si simplu e curios, poate vedea procesul detaliat aici (http://www.dundee.ac.uk/news/2016/could-bread-mould-build-a-better-rechargeable-battery.php).
Bun, ce legatura exista cu Suzuki in toata povestea? Se pare ca in urma cu vreo 2-3 saptamani, un brevet a fost depus (si se confirma pe website-ul indian PatentYogi, care monitorizeaza toate brevetele din toate domeniile, semnaland diverse inovatii uluitoare) in Japonia, care are ca obiect o generare de putere reincarcabila, in mod similar cu cel prezentat mai sus.
Detaliile nu sunt foarte multe (mila, documentele mai sunt si in japoneza!) si nu exista prea multe descrieri in continutul documentului care inconjoara procesul efectiv de generare a energiei electrice, insa se face referire la “materiale electrochimic active, printr-un proces de bio-mineralizare fungica a manganului”. Exista si niste diagrame care contin clar niste fuel-cell-uri electrice care sunt incarcate din deseuri alimentare naturale.
Mecanismul de functionare ar fi cam acelasi din vechea si cunoscuta experienta cu cartofii ce actioneaza un ceas. In versiunea “cartof”, configurarea actioneaza ca o baterie (celula) electrochimica. Adica o celula in care energia chimica se transforma in electrica printr-un transfer spontan de electroni. In cazul cartofului, zincul din coaja intra in reactie cu sarma de cupru.
Pornind de la acest principiu, plus documentele rezultate din cercetarea Universitatii Dundee, vazand brevetul Suzuki, se poate trage concluzia ca se poate realiza o motocicleta care va avea un motor alimentat de procesul de bio-mineralizarea cauzata de descompunerea produselor alimentare. Deci vorbim, altfel, de o motocicleta alimentata de gunoi. Strasnic, nu? Cu exceptia Norvegiei, nu prea cunosc vreo tara, comunitate umana, care sa duca lipsa de gunoi menajer, in care alimentele in descompunere sa nu existe. Poftim? A, da… si in Romania, ohohoooo.
Colegii de la Motofire.com chiar au contactat biroul de presa Suzuki din Regatul Unit, solicitand o opinie pe marginea acestui brevet, insa nu au putut primi mai mult decat un raspuns de genul: “nu putem confirma sau nega oficial vreo implicare a Suzuki in productia de vehicule alimentate bio-mineral”. Este genul de raspuns la care nu ai primit o reactie enervata sau amuzata, e genul de raspuns la care ai de meditat, fie ca nu ti s-a ras in fata sau nu ti s-a zis ca nu-i treaba ta.
Mai mult decat atat, cei de la Motofire au incercat sa faca prospectiuni in piata, sa afle cat de cunoscut ar fi acest proces de obtinere a energiei neconventionale de acest tip si intr-un tarziu, au primit un raspuns de la o societate de investitii tehnologice, de genul: “acest tip de tehnologie nu e tocmai o raritate. In Japonia, oamenii de stiinta de la Universitatea Tohoku au reusit sa creeze o baterie in stare solida din sare simpla, din roca salina si ca in vederea dezvoltarii si cercetarii pe subiect, a existat o companie cu putere financiara extraordinara care sa investeasca pentru continuarea cercetarii.” Acest gen de raspuns ridica optimismul la noi nivele si da un sens mai categoric intregii povesti.
Inapoi la acumulatorul alimentat exclusiv de reactiile chimice ale produselor alimentare, trebuie stiut si faptul ca un anume dr. Egemen Kolemen, in 2015, a declarat intr-un articol din revista Forbes “In cazul in care un fizician inteligent ar putea depasi problemele de inginerie, ar putea sa puna la punct o masinarie precum Mr. Fusion, device-ul fictiv si ingenios folosit de Doc Brown in franciza Back to the Future (Inapoi in viitor) care alimenta masina DeLorean. Mai concret, ar putea fizic realiza energie prin fuziunea de banane sau de bere, care la baza inseamna reactii intre carbon, oxigen, hidrogen si alte elemente.”
Si la o adica, procesele de acest gen stau la baza tuturor energiilor cosmice, ducand la nasterea sau moartea unor corpuri ceresti, la aparitia unor elemente si disparitia altora, toate acestea in formidabile eruptii de energie.
Iar in acest moment, ne asezam si ne gandim cu punct si de la capat: nu cumva Suzuki nu a intrat in cursa dotarii cu motociclete electrice nu pentru ca nu au vrut sau nu au putut, ci pentru ca au avut un alt as in manecea, o tehnologie revolutionara pe care au preferat s-o dezvolte in liniste si pe care se pare ca aproape au pus-o la punct?
Stiti, Suzuki a fost constructorul japonez cel mai afectat de criza economico-financiara de la sfarsitul deceniului trecut (si printre cei mai afectati producatori pe plan mondial) si totodata, cel care si-a revenit cel mai greu din aceasta criza. Din acest motiv, lucrurile au parut ca merg incet si greu pentru cei din Hamamatsu. In timp ce altii investeau in sisteme electronice, gadgeturi si scoteau model dupa model, Suzuki parea ca vine greu din urma. Iata ca astfel de brevete arunca o altfel de lumina asupra lor, chiar si in cazul in care ar fi rezultatul acelei ziceri “nevoia te invata”.
